27/04/2026
Continuare cu punctul 2.
2. Blasfemia lui nu stiu.
Intr-o legatura cu punctul 1, si aici este o intreaga poveste, discutie si nelamurire in momentul in care spun "nu stiu", "nu stiu ce are masina ta", nu ma pricep si asa mai departe. Rare sunt cazurile in care clientul sa aprecieze sinceritatea mea, insa de cele mai multe ori se uita la mine exact cm ma uitam eu cand eram mic la motorul de VW PD "capsulat". Pana sa trag concluzii pripite, am stat sa ma gandesc putin de ce clientii sunt asa si am venit cu urmatoarea explicatie. Daca stai putin si te gandesti la jobul mecanicului auto si ce presupune asta, dar nu acum in prezent, te duci in urma cu 30 de ani, acolo o sa vezi masini care in 95% dintre cazuri seamana intre ele, masini care merg toate pe acelasi principiu, daca stii sa repari un VW diesel, stii sa repari si un PSA diesel, daca stii sa faci un Golf 2 pe benzina, stii sa faci si o Honda sau ce masini mai erau pe la noi prin tara, aici nu incerc sa caut masina aia extrema, model ce in Romania poate erau 2, vorbim de oamenii de rand si garajul clasic facut la cineva acasa. Pe vremea aia, mecanicul avem tot timpul o explicatie pentru ca problemele erau banale, la diesel problema era cu pornitul iarna, daca pornea, perfect, la benzina toata lumea stia de la Dacia, scanteie, benzina, etc, mecanicul avea o explicatie, era speranta ta. Ce vremeri!
Derulam putin pana in prezent, haos total, nimic nu mai are legatura cu nimic, stii sa faci VW, dar nu stii PSA, stii PSA, dar nu stii Renault, stii Japoneze, dar nu Mazda, ciorba auto este ingrozitoare, insa mecanicul este asteptat sa stie ce are masina, si nu sa stie, este asteptat ca dintr-o singura privire sub capota, la motorul ala "capsulat" sa rezolve problema, ca doar vorba aia, tu ai nevoie de masina ieri. Nu citesc comentarii, insa stiu ca o sa sara lumea in sus, ca nu este adevarat, insa d**a cm am zis, scriu din ce vad si traiesc, astfel, daca nu crezi in teoria mea, atunci de ce avem oameni care in loc de 100 de lei folosesc 1.000.000 de lei, de ce avem inca conceptia ca imi cumpar diesel ca sa merg cu consum mai mic? Chestii vechi, ce greu mor, asa este si subiectul asta.
Exemplu de acum cateva zile, vine un Nissan Pathfinder pentru o regenerare si adaptare filtru particule curatat. Inainte sa ma apuc, deschid capota si incep sa arunc un ochi, sa vad ca totul este vizibil ok, vad turbo nou, vad electrovalva turbo nou, furtune vacuum noi si incep sa intreb de ce sunt noi piesele. Clientul imi spune ca masina nu mai avea putere, nu mai tragea deloc si a fost la Mecanicul 1, a zis ca este clar turbo, s-a pus turbo nou, nimic, d**a a fost la Mecanicul 2, aceasta a zis ca tot turbo este, dar fiind nou a pus electrovalva noua si furtunele de vacuum noi, masina tot la fel, d**a Mecanicul 3, s-a bagat sub masina si a gasit filtrul de particule oarecum explodat, blocat si masina nu putea evacua.
Concluzie, nu prea am o concluzie pentru ca sunt foarte multi factori pentru situatia de mai sus mentionata, nu pot pune punctul pe i, insa cateva explicatii pot enumera: lipsa educatiei mecanicului de a spune efectiv nu stiu, atitudinea clientului de a judeca mecanicul cand spune nu stiu, asta impinge primul exemplu, criza financiara ce il impinge pe mecanic sa renunte la moralitate si sa se gandeasca ca diseara la Lidl il costa 250 de lei o punga de nimic si prefera sa faca ceva gresit, dar sa incaseze ceva; irationalitatea clientului care nu se pricepe, dar care este mai impacat psihic cand vede ca se face ceva la masina lui, chiar daca nu merge, s-a facut ceva, exact exemplul cu o harta proasta este mai buna decat nicio harta, si de aici mai pot extrapola foarte multe, insa este luni dimineata si o lungesc prea mult.
Incheiere: tine cont, exista technologie pentru a face masini bune, ba chiar forte bune pe care te poti baza si exista asta de peste 50 de ani, dar.....
Cateva subiecte aruncate sambata seara pe internet.
Adevarul este ca cel mai bine scriu in momente de manie si mega agitatie, insa lipsa de chef de viata pe care o am de la augumentin este perfecta cu subiectul pe care vreau sa-l arunc azi aici, zic il arunc, pentru ca efectiv asa fac, il arunc si nu citesc comentarii pentru ca nu imi pasa, este realitatea pe care eu o vad, nu vorbesc din carti.
1. Multiplicarea de factori si lipsa de viziune in viitor.
Tratez deja acest scenariu cu maxima iritare si il transpun intr-o frustrare vizibila in momentul in care cel cu care vorbesc simt cm efectiv nu intelege ce ii explic.
Scenariu: buna ziua! Am masina x din anul x cu motorul x, masina nu mai porneste, nu stiu ce are. Super! Invit masina la garaj deoarece o astfel de lucrare este superba, problema este bine definita, scopul clar si simplu. Ajunge masina, ajunge clientul. Etapele sunt in felul urmator, interogarea clientului, asta fiind a doua interogare despre problema, deoarce, fiind in afara orasului, putinul despre masina vreau sa il stiu la telefon, sa nu pun clientul sa vina cu masina pe platforma pana la mine, costuri pentru el degeaba.
Clientul incepe povestea si aceasta suna cam asa : Uneori.....(aici eu opresc ca un nesimtit discutia si-l intrerup).
In momentul in care povestea lui incepe cu uneori sau din cand in cand sau nu tot timpul, chestii pe care prefer sa le stiu de la inceput prin telefon, astfel nu mai chem masina, povestea se schimba radical, problema nu mai este bine definita, scopul este incert. In 95% din cazuri, clientul nu intelege de ce il intrerup, insa explicatia mea suna astfel:
Cand incepi cu uneori, inseamna ca ai o problema intermitenta, inseamna ca nu stii cm putem reproduce problema ta, inseamna ca dintr-un scop simplu de nu porneste, ne-am dus in minim 1000x variabile, ceva ce face nu imposibila reparatia, insa exponential mai grea. De ce? Pai este simplu, sa zicem ca esti un garaj mic, incepator, accepti lucrarea asta intermitenta pentru ca vrei sa te afirmi, nu poti reproduce problema, dar din ce iti spune clientul, suna a ceva "electric", incepi si tragi de cablaje, te uiti pe la ele si gasesti borna de la baterie ca este putin oxidata, o desfaci, o cureti, iesi cu masina in probe, totul perfect. Suni clientul, este gata masina, ceri pentru lucrarea asta 250-500 de lei, cat vrei tu, doar ai reparat masina pe care nebunul ala de la Halchiu a refuzat-o, meriti rasplata financiara. Toate bune si frumoase, doar ca peste 2 zile suna clientul, masina face la fel si aici iti dai seama cm tu te-ai insurat cu masina asta si clientul cu tine si absolut tot ce vei lucra in continuare la masina, nu vei mai putea cere bani, pentru ca ai reparat masina o data si atunci ai zis ca ai gasit problema si aceasta relatie toxica combinata cu aia de acasa, te cam macina si incepi si spui ca x marca sunt niste mizerii, ca tu nu mai bagi dinastea in garaj niciodata si asa mai departe.
In aceasta poveste, asa cm v-am obisnuit in scrierile mele, vreau sa ma pun si in pielea clientului, insa aici nu prea pot si nici nu vreau pentru ca industria auto a ajuns intr-un punct in care clientul are doar drepturi, dreptate si nevoie de masina ieri, asadar, tura asta ma abtin.
2. Punctul 2 pentru alta data.
