06/07/2026
La 6 iulie 1189, istoria regatului englez și a Europei medievale a fost marcată de un eveniment major: Richard I, rămas în posteritate sub numele de Richard Inimă de Leu, a devenit rege al Angliei în urma morții tatălui său, Henric al II-lea. Succesiunea a fost umbrită de tensiuni cumplite, deoarece ambițiosul Richard își petrecuse ultimii ani complotând și luptând deschis împotriva propriului părinte, în alianță cu regele Franței, pentru a-și asigura coroana.
Odată cu stingerea din viață a lui Henric al II-lea, Richard a moștenit vastul Imperiu Angevin, un teritoriu uriaș ce se întindea din Scoția și până la Munții Pirinei. Cu toate că a devenit unul dintre cei mai emblematici monarhi din istoria britanică, destinul său ascunde o ironie fascinantă: Richard nu vorbea limba engleză și a privit Anglia mai degrabă ca pe o vistierie menită să îi finanțeze glorioasele campanii militare. Aproape imediat după preluarea puterii, el a început pregătirile pentru Cruciada a Treia, plecând spre Țara Sfântă. Curajul, spiritul său cavaleresc și legendele țesute în jurul său l-au transformat, în ciuda absenței sale din regat, într-un simbol nemuritor al monarhiei războinice.
